4 ANI PENTRU 18 MORŢI

Cei trei inculpaţi în dosarul Mihăileşti au fost condamnaţi la câte patru ani de închisoare cu executare, printr-o sentinţă irevocabilă a Curţii de Apel Galaţi.

Ion Gherghe, directorul Combinatului Chimic Doljchim, care a produs azotatul de amoniu, şi Mihai Gună şi Ionel Neagoe, administratorii a două societăţi implicate în transportul îngrăşământului fără măsuri de siguranţă au fost găsiţi vinovaţi de omor din culpă. Ei trebuie să plătească familiilor victimelor şi răniţilor despăgubiri totale de 3,246 de milioane de lei şi 430.000 de euro.

La pronunţarea senţinţei, în sala de judecată au fost prezenţi doar fratele şi mama Elenei Popescu.

(Difuzat la Observator Antena 1, 3 martie 2008)

Pe 24 mai 2004, un camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu a explodat în apropierea localităţii Mihăileşti din judeţul Buzău. 18 oameni au murit – 7 pompieri, civili şi cei doi corespondenţi ai Antenei 1, jurnaliştii Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Alţi 13 au fost răniţi sau mutilaţi pe viaţă.

Procurorii au stabilit că în urma exploziei au fost înregistrate distrugeri totalizând peste 2,6 miliarde lei vechi.

În decembrie 2006, Ionel Neagoe, Mihai Gună şi Ion Gherghe au fost condamnaţi de Judecătoria Focşani la patru ani de închisoare cu executare, fiecare, şi la plata unor despăgubiri.

Inculpaţii au făcut apel, iar în octombrie 2007 magistraţii Tribunalului Vrancea i-au achitat pe cei trei şi au respins ca nefondate toate cererile de despăgubiri formulate de părţile vătămate, ridicând sechestrele asiguratorii asupra bunurilor lor.

După ce Tribunalul Vrancea a stabilit că nimeni nu este vinovat pentru explozia de la Mihăileşti, atât procurorii, cât şi 37 de părţi civile implicate în dosar au făcut recurs, care a fost admis pe 3 martie 2008 de Curtea de Apel Galaţi. Sentinţa acestei instanţe este irevocabilă.

4 ANI ŞI O PALMĂ

Difuzat la Observator, Antena 1, 12 octombrie 2007




Difuzat la Observator, Antena 1, 11 octombrie 2007



Difuzat la Observator, Antena 1, 10 octombrie 2007






Difuzat la Observator, Antena 1, 9 octombrie 2007



Difuzat la Observator, Antena 1, 8 octombrie 2007

4 ANI ŞI O PALMĂ

Octombrie 2007: Cazul Mihăileşti aproape de final: 4 ani de durere şi de cheltuieli cu avocaţii şi în locul dreptatii, o decizie ca o palmă pe obraz. Nimeni nu e vinovat. Explozia de la Mihăileşti a curmat 18 vieţi şi a schimbat radical alte zeci. Însă cei care trebuie să plătească sunt tot cei care au avut de suferit, după ce Tribunalul Vrancea i-a achitat pe cei trei inculpaţi care fuseseră condamnaţi la închisoare de judecătoria Focşani. Decizia e atacabilă prin recurs.

Între timp, în urma exploziei de la Mihăielşti au rămas oameni ale căror vieţi au fost distruse.
Sunt lăsaţi să se descurce singuri: unii cu durerea, alţii fără picioare, mâini, vedere.
Acum se întreabă: până când România va mai fi ţara vinovaţilor fără vină?

ACUM PATRU ANI

Luni, 24 mai 2004, Mihăileşti, judeţul Buzău.
Ora 4:57. Un TIR încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu se răstoarnă la intrarea în comuna buzoiană Mihăileşti. Două autospeciale de la unitatea de pompieri din Buzău ajung în 20 de minute. În acelaşi timp, ajung şi corespondenţii Antenei 1, Elena şi Ionuţ. În jurul camionului care arde se strâng mai mulţi săteni. Ora 5:47. Are loc o primă explozie în cabina camionului. Ora: 5:49. O a doua explozie pulverizează totul în jur. 18 oameni sunt omorâţi. 7 pompieri, cei 2 corespondenţi ai postului de televiziune Antena 1, săteni, şi şoferul camionului care transporta îngrăşământul. Numai 16 dintre cadavre au putut fi identificate iniţial. În cazul şoferului şi al unuia dintre pompieri, identificarea a putut fi realizată doar după teste complexe şi cu ajutorul profilului genetic stabilit prin comparaţie cu cele ale părinţilor celor două victime.
13 oameni au fost răniţi grav, unii au rămas mutilaţi pe viaţă.
Ionuţ Barbu, operatorul Antenei 1, a filmat ultimele secunde înainte de deflagraţie. În imagini se disting 2 focare de incendiu, camionul răsturnat, azotatul scurs pe pământ. Imaginile şi camera video au fost recuperate ulterior de reporterii Antena 1, nu de procurori, de la localnicii din Mihăileşti. Oamenii le găsiseră pe câmp.
Înainte ca ancheta să înceapă, ministrul de interne de atunci, Gabriel Oprea, şi ministrul transporturilor Miron Mitrea au adus buldozere care au acoperit craterul, adânc de 6.5 metri, format de explozie pe Drumul European 85. S-a lucrat fără să se ţină cont de eventualele probe şi resturi umane, pe care procurorii şi legiştii nu apucaseră să le recupereze. Rudele celor morţi spun că şi la o săptămână de la accident au găsit resturi umane amestecate cu pământ.
Pe 29 mai 2004, Procurorul general al României de atunci, Ilie Botoş, a declarat că experţii în explozibile au stabilit că încărcătura de azotat de amoniu explodată la Mihăileşti ar fi echivalentul detonării a şase-opt tone de trotil. Botoş a adăugat că puterea mare a exploziei se explică prin faptul că încărcătura era şi în saci, şi în vrac (deşi transportul substanţei în astfel de condiţii este ilegal). "Va fi luat în calcul acest aspect, în momentul declanşării urmăririi penale", a spus Botoş, referindu-se la firma de la care a fost încărcat azotatul de amoniu.

ULTIMELE SECUNDE

ŢARA FĂRĂ VINOVAŢI

Jurnalul National, 13 Mai 2007
"ACUZATII. In dosarul 743/2005 care se judeca la Focsani, "pentru a nu fi implicatii emotionale la Tribunalul din Buzau", sunt trei inculpati: fostul director al combinatului Doljchim, Ion Gherghe, patronul firmei de transport Mihtrans, Mihai Guna, si patronul firmei de transport Ney Transport, Ionel Ionut Neagoe. Ei sunt acuzati pentru ucidere din culpa, vatamare corporala din culpa, nerespectarea legii referitoare la protectia muncii si distrugere din culpa.
Mihai Gherghe era directorul combinatului Doljchim la 24 mai 2004. La scurt timp a fost destituit din functie, dar in prezent ocupa functia de sef al Retelei Dezvoltare Distributie la Doljchim. Vina care se imputa in primul rand acestuia este ca Doljchimul nu a semnalat pericolul pe care azotatul de amoniu il reprezinta si ca nu a solicitat acte care sa ateste pregatirea soferilor transportatori. Intr-un comunicat emis de SNP Petrom imediat dupa accident se mentioneaza faptul ca responsabilitatea transportului, a integritatii marfii, riscurile legate de marfa revin cumparatorului, respectiv transportatorului o data ce camionul a iesit pe poarta combinatului.
Mihai Guna si Ionut Neagoe sunt patronii a doua firme de transport care se ocupa si cu transportarea ingrasamintelor. Cum au ajuns ei sa se ocupe de transportul fatal e o alta poveste pe care procesul incearca sa o dezvaluie. Conform spuselor mai multor soferi, exista practica "asezarii la coada ca la paine" la poarta combinatului a camioanelor de la diverse firme transportatoare. Clientii Doljchim care vin pentru vreo comanda si n-au masina care sa le duca marfa primesc recomandari de la angajati ai combinatului sa apeleze la anumite firme de transport.
Lui Gheorghe Macarie, inginerul mecanic care a lasat cererea de comanda la Doljchim din partea firmei Agricola Besarsem Piatra Neamt, unde urma sa ajunga camionul ce a explodat la Mihailesti, i s-a facut o astfel de recomandare. Omul a lasat cererea si a lasat lucrurile sa se intample de la sine.
Camionul care a explodat era licentiat pe firma Mihtrans, dar se afla in administratia Ney Transport.

PRIN TRIBUNALE

Jurnalul National, 13 Mai 2007
"Pe 15 februarie 2006, la aproape doi ani de la accident, pe rolul Judecatoriei Focsani este procesul 743/2005. Lista celor care i-au dat in judecata pe cei considerati vinovati de dezastrul de la Mihailesti, Ion Gherghe, Mihai Guna si Ionel Neagoe, e lunga cat un pomelnic, grefiera oboseste tot citind in jur de 40 de nume. Unii nu sunt prezenti, dar au platit avocat ca sa-i reprezinte, insa nici acestia din urma nu s-au prezentat: "Le-au luat banii amaratilor si isi bat joc de ei, nici nu vin la proces", spune soptit Anica Barbu, mama cameramanului de la Antena 1. Putini sunt cei care mai vin: familia Barbu, familia Popescu, mama si matusa Elenei Popescu, reporterul Antenei 1. La alte infatisari nici martorii nu s-au inghesuit sa vina, ca dovada luna trecuta, cand familiile celor care constituie partea civila in proces au plecat asa cum au venit. Inculpatii s-au prezentat de fiecare data.
La infatisarea din februarie audierile celor 11 martori au durat 8 ore. Trebuia sa fie vizionata ca proba si caseta filmata de Ionut. Nu a mai fost timp. Gabriel Hurlup, seful de post de la Mihailesti, scapat printr-o minune dumnezeiasca de la moarte, nu a venit, desi ar fi putut clarifica multe lucruri. Contactat de Jurnalul National cu cateva zile inainte de proces, a zis ca poate va veni, daca se va simti bine. Si acum ii mai ies bucati de material prin piele ce trebuie scoase prin operatie, "amintiri" ale groaznicului accident."